Fericirea individuală a devenit pentru omul contemporan, superficial şi vag maniheist, o datorie, un target absolut. Să fii fericit «cu orice preţ!» şi asta însemnând, în mare măsură, să te «distrezi» este un fel de al doilea job, adesea mai chinuitor decât primul, care-l plăteşte pe al doilea. Ca şi cum, plăcându-ţi în copilărie vata de zahăr, te angajezi într-o fabrică de vată de zahăr, mănânci numai vată de zahăr, te dedici ei până când te zahariseşti şi ajungi s-o deteşti laolaltă cu diabetul social pe care ţi-l induce. Sau ajungi să lucrezi într-un show de divertisment şi trebuie să faci, vrei-nu vrei, din fiecare zi a vieţii tale un party… Toate toposurile care decurg din acest marketing al fericirii sunt luate în răspăr de show-ul inteligent şi sarcastic al artiştilor britanici, toate locurile comune şi adevărurile fundamentale vândute în fly-ere sunt despicate, tocate, luate la mişto şi desnudate cu o cruzime bine dozată şi excelent ambalată. Depresiile, formulele «profunde» servite în nenumăratele asociaţii pe cât de anonime, pe atât de mediatizate, nostalgia pentru «lucrurile mici», feeling-uri duioase şi idilice, care se vând bine în vitrine, disperata nevoie a sentimentului comunitar, obsesia pentru fun şi cool şi high, visatul la peisaje cu palmieri, cocteiluri cu umbreluţă şi marea dragoste ca în reviste, formulele «magice» gen «follow your dream» devin tot atâtea modalităţi de a denunţa alienarea cotidiană, vaakumul şi expirarea «adevărurilor esenţiale», într-un «party demenţial» , un montagne-rousse al entertainmentului, în care profesioniştii fericirii dansează, joacă scheciuri sarcastice sau sinistre, animatoare cu peruci blonde vorbesc în japoneză cu voci dulci de păpuşi de anime şi promit fericirea glamour garantată.
Foto © fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!