Din fericire, piaţa locală de concerte nu e invadată numai de cover – band – uri care imită alandala, cu sau fără talent, compoziţiile altora. Una dintre trupele care şi-a croit un loc aparte în sufletul melomanilor timişoreni este Geophone, un proiect care s-a născut la mii de kilometri distanţă, la Toronto, dar a prins rădăcini sănătoase în oraşul de pe Bega graţie „comeback“-ului pe meleagurile noastre a lui Saşi Vuşcan.
Melodiile interpretate de cei patru muzicieni navighează elegant în zone stilistice diverse, care includ atât momente liniştite din seria downtempo, cât şi construcţii sonore pline de dinamism, cu un puternic iz de groove-uri funky. Secretul acestei combinaţii de succes constă în omogenitatea pe care o capătă diversele sunete care alcatuiesc acest puzzle muzical.
Chitara şi sunetele sintetice „emanate“ de Saşi Vuşcan se împletesc deosebit cu clapele mânuite cu măiestrie de Teo Milea, iar trompeta lui Petre Ionuţescu adaugă stropi de diversitate sonoră întregului amalgam. Desigur, un rol la fel de important în „ecuaţie“ îl are şi solista Amalia Gaiţă, care colorează acest tablou sonor mirific prin vocea ei cât se poate de interesantă.
Aplauzele de la finalul cântării de miercuri au demonstrat – dacă mai era nevoie! – că Geophone e pe drumul cel bun. Nu putem decât să le urăm succes şi să aşteptăm cu nerăbdare albumul de debut demult promis.
Citiți principiile noastre de moderare aici!