Alexandrina este o figură atipică în peisajul showbiz-ului autohton. Nu apare la emisiuni mondene, n-a provocat scandaluri şi nici nu cântă pe la festivaluri unde atmosfera este dominată de un fum gros provenit de la mici. S-a stabilit în România, din Republica Moldova şi a devenit cunoscută graţie piesei „Fata care merge pe jos“. Primul ei album a fost lansat în luna aprilie a anului 2009 sub denumirea „Om de lut” şi a fost înregistrat cu o gaşcă de muzicieni din Timişoara. Pictează, cântă la pian, are o voce superbă şi reuşeste să impresioneze prin naturaleţea ei. Pentru viitorul apropiat pregăteşte un al doilea disc, iar câteva dintre noile ei creaţii vor putea fi auzite pe viu, în cadrul concertului Alexandrina, programat pentru joi 26 mai de la ora 21, la River Deck. Solista născută în 5 mai 1978, la Chişinău, a sosit în oraşul nostru cu o zi mai devreme şi a avut amabilitatea să ne ofere un interviu.
– De ce ai renunţat la vechea ta trupă, la muzicienii timişoreni?
– Pur şi simplu din cauza distanţei care ne separa. Mi-e drag de băieţi, dar ne separau sute de kilometri. Acum, în noua formulă suntem patru membri. Uneori mai vine şi Silent Strike la synth. Iar atunci când am cântat în clubul bucureştean Silver Church, am avut în plus şi o harfă şi violoncel, deci o formulă şi mai extinsă.
– Eşti în mijlocul unui turneu, care te-a purtat pentru prima dată şi-n Rusia. Cum e viaţa de turneu?
– Obositoare, dar frumoasă, fiindcă ai ocazia să cunoşti oameni noi. La soundcheck-ul din Sankt Petersburg eram aproape surdă de o ureche, din cauza zborurilor. Am cântat şi câteva piese în limba rusă. Dacă se poate aş vrea să pătrund şi pe piaţa de acolo, vorbesc limba rusă şi înţeleg mentalitatea oamenilor de acolo.
– Ce părere ai despre muzica românească?
– Se poate să mă abţin? Hmm, artistul meu preferat e Silent Strike. E drept, e mai puţin cunoscut în ţara noastră. Dar aici aşa funcţionează lucrurile, ce e bun e necunoscut.
– Iar din scena internaţională? Ce părere ai de Tori Amos, de exemplu, te deranjează faptul că ai fost comparată cu ea?
– Un nume care-mi place e Sigur Ros. În ceea ce priveşte comparaţia cu Tori Amos…. În afară de faptul că ne leagă cântatul cu vocea şi pianul, nu văd ce am avea în comun. Câte fete cântă la pian şi voce?
– Ce poţi să ne spui despre noul album?
– Va conţine în jur de 20 de piese şi mulţi colaboratori. Va fi Silent Strike, voi avea harfă şi violoncel şi aş vrea să mai atrag şi alte nume. Vreau să colaborez cu Artanu. E vocea perfectă pentru inima mea. Va fi un album mult mai divers, altfel decât primul. Vor fi piese cântate la pian şi voce dar şi melodii cu orchestraţie mai amplă. Nu ştiu dacă va fi şi dubstep, dar cine ştie? Evident, voi cânta câteva piese noi şi în concertul de joi.
– La ce ai renunţa mai uşor, la pictură sau la muzică?
– Dar de ce să renunţ la ceva? Mai curând aş renunţa la ţigară….
– Se poate trăi din pictură?
– Da, eu vând tablouri şi pot spune că arta se plăteşte în România. De vreo doi ani colaborez cu cei de la Artmark. Un tablou de-al meu, Fata cu fluturi, a fost cumpărat dealtfel de către cineva din Timişoara…
– Crezi că mai merită să scoţi albume în zilele noaste?
– Eu fac muzică pentru plăcerea mea. Desigur, există un segment de public care vrea să aibe albumul în format fizic. Nu mă deranjează cei care descarcă muzica de pe net. Muzica e liberă şi trebuie să circule.
Citiți principiile noastre de moderare aici!