În zilele noastre, linia de demarcaţie între muzica socotită comercială şi cea underground a devenit cât se poate de neesenţială şi inutilă, în bună parte din cauza faptului că termenii amintiţi – care odinioară separau destul de abrupt anumite tendinţe muzicale – şi-au pierdut orice fundament. Muzica celor de la New Tones nu face parte din niciuna din categoriile amintite. E pur şi simplu o desfătare sonoră pentru cei care sunt sătui de texte ieftine şi de un sound care merge pe linia lipsei de inspiraţie şi talent. Muzica lor nu face parte din categoria de avangardă (neînţeleasa de nimeni) şi nici nu e înrudită prea tare cu vreun gen muzical care se prestează pe meleagurile noastre. E uneori jazzy, alteori groovy şi din loc în loc funky, în doze cât se poate de decente.
Fără îndoială, unul din atuurile care fac ca acest proiect să fie unul eclectic este contribuţia lui DJ K-Lu. Maestrul platanelor „loveşte” cu scratch-uri şi diverse instrumentale alese pe sprânceană şi conferă un plus de şarm construcţiilor sonore. Alături de muzică, la faţa locului cei prezenţi au avut parte şi de visuals-uri realizate de Cristian Ienciu, iar prestaţia binecunoscuţilor Petrică Ionuţescu şi Teo Milea a fost, ca de obicei, de nota zece.
Muzica celor de la New Tones se adresează cu precădere celor care apreciază lipsa barierelor stilistice. Feeling-ul emanat de piese variază cât se poate de elegant între melancolie şi euforie, timişorenii reuşind să înglobeze într-un cristal magic o sumedenie de direcţii mişto care se regăsesc în mirificul curcubeu stilistic al muzicii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!