Și știința vine și spune de inteligența unor perioade de trecere dintr-un anotimp la altul, de o adaptare la noi obiceiuri specifice noului sezon? Obiceiuri noi și..noi adaptări…
Iată, și nu ar fi pentru prima dată, când auzim de o perfectă armonizare între ceva arhaic (pentru unii!) și ceva demonstrat științific, ca fiind perfect și firesc „sănătos”. Funcționalitatea sistemului nostru metabolic se adaptează cel mai bine schimbărilor, de la un anotimp la altul, printr-o perioada de repaus sau de ritm mai scăzut al întregului proces digestiv. Este absolut firesc să se întâmple așa, iar cele lăsate pe Pământ cu mii de ani în urmă sunt într-un acord cu noi, chiar și după atât de mult timp…
Astfel, întreb din nou, ținem sau nu ținem post?
Până la urmă, regimul alimentar atent supravegheat în această perioadă poate aduce stare generală mai bună fiecăruia. Nu spune nimeni să vă rugați, (evident că o puteți face!), însă sugestia unei stări mai mult interioare, o perioadă de introspecții și o analiză a stării personale, îmi pare evolutiv, îmi pare așa la îndemână, e așa o perioadă îmbietoare parcă spre asta. Nu trebuie să facem mai nimic, chiar așa, oare putem să mai și stăm, să ne mai și relaxăm, putem noi oare? Să ne lăsăm ușor în simplitatea unei vieți, oricum trăite destul de trepidant, cu o aglomerație în gânduri și reacții, să postim cu bucurie…
„Postul cel adevărat – spune Sf. Vasile cel Mare – constă în reținerea de la cele rele…”
De ce rele? Sau „ce sunt cele rele”? Poate fi această întrebare un subiect de meditație pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare zi. Să nu treacă ziua fără să mai fi înțeles câte ceva despre tot ce aduce bunătate și blândețe, despre tot ce ne face să simțim acea parte de spiritualitate din noi, care nu este nimic altceva decât nivelul de conștiință și/sau conștiență activat, pornit în pulsul vieții fiecăruia dintre noi. Ținerea postului nu este o cale prin care am putea să părem mai spirituali faţă de alte persoane, ci este un prilej de a ne simți partea spirituala, frumusețea din noi.
Foarte adesea, în practicarea postului se pune accentul pe lipsa mâncării, dar scopul postului ar trebui să fie îndepărtarea privirii de la lucrurile lumeşti către interior și către propria existentă. Și să ne arătam nouă înşine că luăm în serios relaţia noastră cu noi ! Postul te ajută să capeţi o nouă perspectivă asupra lucrurilor şi să reînnoieşti încrederea ta în tine, în ce înseamnă „Dumnezeu” pentru fiecare dintre noi.
Să stăm mai mult pe loc, să fim mai așezați și cumpătați? Da…
Să fim mai prezenți în viețile noastre și a celor dragi? Da…
Să dăruim mai mult și să privim mai îngăduitor spre toți cei din jur? Da…
Să ne hrănim mai simplu și mai natural? Da…
Ce să alegem în dieta zilnică, pe lângă claritatea minții și frumusețea alegerii gândului bun?
- Fructe și legume – sucurile naturale din fructe și legume și salatele sunt cunoscute ca surse bogate de vitamine și minerale. În fiecare zi consumați-le și veți avea o stare de bine.
- Rădăcinoasele să facă parte toată iarna din meniul nostru, sucul pregătit proaspăt din țelină, morcov, sfeclă roșie, să fie nelipsit.
- Migdale, nuci, alune, fistic, semințe, toate acestea au calități nutritive deosebite și diminuează senzația de foame.
- Mierea este antibacteriană, antivirală și antifungică..și foarte gustoasă, însă cu moderație, nu în cantități mari!
- Fasole, orez, cartofi, leguminoase, gătite în diverse moduri, fiind mâncăruri specifice acestei perioade.
- Fructele uscate sunt bune glucide, simple sau în amestec cu semințele, iată o masă echilibrată și gustoasă.
- Uleiurile presate la rece sunt grăsimile bune din meniul nostru de iarnă, în general. Pâine prăjită stropită cu ulei de dovleac, presărate câteva semințe de susan sau chia…iată ce masă sățioasă! Dacă mai avem și un ceai aproape, cald și înmiresmat, ne mai rămâne doar opțiunea de bucurie..de activat!
Până la urmă, este important să ținem post?
Sau, altfel formulat, este mai important să aducem schimbări organismului în prag de iarnă?
Și cum să facem asta mai bine, decât cu o hrană simplă, cât mai bogată în enzime (adică hrană crudă, dătătoare de viață). Și dacă tot avem de ce să legăm aceste adaptări și schimbări, de ce să nu o facem, de ce să nu încercăm să ne bucurăm de ceva ce poate fi arhaic, însă, iată, dăinuie de atâta timp și este susținut acum și de știință? Un pic de încredere în noi, până la urmă atât ne trebuie, pe lângă condiția firească de a ne dori mai mult de la viață, de la esența firească a lui „A FI”!
Ce e, până la urmă, potrivit și bun pentru fiecare dintre noi?
Fiecare dintre noi simte, știe, înțelege… Iar de nu, facem ce fac alții și – ce bine ar fi! – de am avea mereu modele demne de urmat, nu-i așa?
Avem câteva săptămâni de evoluție, de înălțare, de schimbări și de bucurie…așa să fie pentru noi toți!
Numai bine și zile senine!
Citiți principiile noastre de moderare aici!