Modificările aduse reprezintă prima acțiune de lobby a societății civile românești care se finalizează cu succes, am aflat de la Radu Nicosevici, conducătorul Academiei de Advocacy Timişoara. A fost un efort de durată, toată acţiunea durând nu mai puţin de doi ani.
Printr-o campanie intens promovată de cei peste 400 de membri ai Coaliției 52 – coordonată de Academia de Advocacy – timp de aproape doi ani, s-a reușit modificarea Legii transparenței decizionale.
„Dacă până acum politicienii și înalții funcționari publici se ascundeau de opinia publică, de propunerile și cererile cetățenilor, evitând să implice societatea civilă în procesul de adoptare a diferitelor decizii și refuzând accesul la documente de interes public, de acum încolo aceștia nu vor mai putea să o facă”, a mai spus Nicosevici.
Legea transparenței decizionale este acum mult mai clară și mai apropiată de spiritul transparenței, față de forma adoptată inițial, în anul 2003. Modificările aduse vechii legi modernizează accesul cetățenilor, inclusiv al jurnaliștilor, la deciziile publice, mai ales că s-a introdus obligativitatea, pornind de la nivel local și județean, ca studiile de impact și/sau fezabilitate să devină documente publice, anexe ale proiectului de act normativ propus. Decidenții nu vor mai putea acționa discreționar, numai pentru că așa e ordinul de la partid sau pentru că doresc să își satisfacă clientela politică.
Concret, Coaliția 52 a îmbunătățit transparența decizională în România prin: extinderea perioadei de consultare publică la 30 de zile lucrătoare (nu calendaristice, cum se trăgea de timp până acum); derularea procesului de consultare publică până la începerea dezbaterilor în cadrul autorităților publice și nu până la finalizarea lor; publicarea modalității de colectare a recomandărilor de la cetățeni. De asemenea, a devenit obligatorie publicarea modalității de înscriere și luare a cuvântului, timpul alocat luării la cuvânt și orice alte detalii de desfășurare a dezbaterii publice; asigurarea unui real acces public, pe site și la sediu, la următoarele documente: minuta dezbaterii publice; recomandările scrise colectate; versiunile îmbunătățite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării; rapoartele de avizare; versiunea finală adoptată a actului normativ.
Noua legislaţie impune introducerea unui registru al opiniilor și propunerilor colectate, pentru ca acestea să rămână consemnate, iar decidenții să nu poată minți opinia publică asupra inexistenței lor; specificarea concretă, de către cei interesați din societatea civilă, a articolelor la care fac referire în opiniile și propunerile elaborate; introducerea, inclusiv la nivel local și județean, a studiilor de impact și/sau fezabilitate ca documente publice anexe proiectului de act normativ propus; diferențierea ședinței publice (de regulă a consiliilor locale / județene) de dezbaterea publică, dedicată întâlnirii cu cetățenii; obligativitatea participării la dezbaterile publice cu cetățenii a inițiatorilor, experților și/sau specialiștilor implicați, din partea autorității publice care, de regulă, chiuleau de la astfel de evenimente.
„Invităm pe toți cetățenii să supravegheze respectarea noilor prevederi legislative în privința transparenței potrivit Legii 52/2003, cu modificările și completările ulterioare, și să ne semnaleze orice abateri de la cadrul legal, pentru a putea interveni și elimina orice abuzuri, din partea oricărei autorități publice”, a mai spus Nicosevici.
Conținutul integral al modificărilor legii se poate citi aici.
Cum a reușit Coaliția 52 sa modifice Legea 52/2003
Procesul de modificare a legii s-a derulat pe durata a două legislaturi în Parlamentul României și a trei Guverne. Aceste modificări au fost absolut necesare deoarece, în anul 2003, când a fost adoptată Legea 52/2003, deși ea a fost susținută și promovată de N.A.T.O. și U.E., politicienii români au lăsat portițe care nu permiteau o transparență absolut democratică la toate nivelurile decizionale. Legea a fost prea puțin înțeleasă și aplicată deopotrivă de politicieni ori funcționari, dar și de cetățeni, în lipsa unei reale informări asupra felului în care ei pot influenta decizia publică.
În acest moment, dialogul cu instituțiile publice este unul greoi, nu sunt respectate termenele prevăzute de lege, iar responsabilitatea este pasată în mod deliberat către angajatul nominalizat sa răspundă cererilor în baza Legii 52/2003, protejând astfel adevăratul decident – primarul, președintele de consiliu județean sau ministrul. În practică este confirmată lipsa unei proceduri minimale de organizare a dezbaterilor, la nivelul instituțiilor publice, fapt care a generat mimarea procesului de consultare a societății civile.
În România anului 2012, după o lungă perioadă de ”liniște”, au reînceput, insistente proteste de stradă, care reclamau, la fel ca și acum, o nemulțumire generală profundă care, în cele din urmă, i-a determinat pe politicienii de toate culorile să reconsidere rolul dialogului în democrație.
,,Coaliția 52”, lansată în 27 ianuarie 2012, și care astăzi numără peste 400 de membri la nivel național, cetățeni și reprezentanți ai organizațiilor patronale, sindicale și ONG-uri din diferite domenii de activitate, a acționat pentru bulversarea secretomaniei guvernanților, militând pentru acces la informația de interes public și transparență, ca premise ce pot încuraja un rol activ al cetățenilor în blocarea politicilor care lezează interesele populației.
„Noi credem că, prin forța coaliției pe care o reprezentăm, putem schimba obiceiuri greșite și atitudini ostile cetățenilor, pentru că știm și putem să folosim inteligent o Lege a transparenței îmbunătățită”, a încheiat Nicosevici.
Citiți principiile noastre de moderare aici!